Traditii de Sfintii 3 Ierarhi

       

        Sfintii 3 ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura de Aur, se sarbatoresc in fiecare an in data de 30 ianuarie. Aceasta se sarbatoreste fiindca marcheaza intrarea crestinilor in biserica si de aici a inceput credinta in Dumnezeu. Sarbatoarea se tine pentru ca cei trei sfinti sa ajute femeilor sa toarca mai cu spor si pentru fericirea fetelor, dupa cum precizeaza Antoaneta Olteanu in Calendarele poporului roman.
De Sfintii 3 ierarhi nu se lucreaza, caci, cand oamenii pleaca la drum, le ies lupii inainte si ii mananca. Despre cine lucreaza in aceasta zi se spune ca i se vor stramba mintile. Fetele nu lucreaza de Sfintii 3 ierarhi si nu mananca in aceasta zi altceva in afara de paine cu sare. Se spune totodata ca, daca este ger, de Sfintii 3 ierarhi vara va fi calduroasa. In aceasta zi, trebuie sa dam o lumanare de pomana, pentru ca intreaga viata sa fie luminata. Sarbatoarea se tine pentru reusita familiei si a treburilor gospodaresti. Se face totodata praznic in onoarea sufletelor mortilor neimpartasiti. Conform credintei populare, preotul nu spune astazi ce sarbatoare este, caci altfel ii va muri sotia.

La multi ani Ioane!

          Ioan Botezatorul este una din figurile centrale ale crestinismului si islamului; predicator si botezator pe malurile raului Iordan; inainte-mergatorul, vestitorul si botezătorul lui Iisus; este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei nascuti dintre femei”, iar Biserica Crestina il cinsteste ca pe cel mai mare dintre sfinti (avand nu mai putin de 3 sarbatori dedicate lui, una dintre ele fiind astazi, 7 ianuarie).
          Biserica crestină il cinsteste pe Ioan Botezatorul ca pe cel mai mare dintre sfinti, dupa fecioara Maria, iar iconografia ortodoxa il reprezinta in icoana numita Deisis, rugandu-se impreuna cu ea, ca mijlocitori pentru pacatele oamenilor. 7 ianuarie, ziua Sfantului Ioan ca botezator al Domnului si 29 august- taierea capului Sf. Ioan- zi de post și rugăciune.
          Anual, la data de 24 iunie, se celebreaza in lumea crestina nasterea lui Ioan Botezatorul, o mare exceptie facuta acestuia, intrucat sfintii si martirii sunt comemorati in ziua mortii lor, ca zi a nasterii lor in Imparatia Cerurilor.
         
          Sursa: Wikipedia.

Boboteaza Constanta 2015

IPS Teodosie a oficiat Sfanta Liturghie la Catedrala „Sf. Apostoli Petru si Pavel” din Constanta, iar de la ora 11.30, cei prezenţi la slujba au mers in traditionala procesiune pana pe faleza Cazinoului, unde ierarhul Tomisului, impreuna cu un sobor de preoti si diaconi, au oficiat Slujba de Sfintire Mare a apei. Mii de sticle cu apa sfintita au fost impartite de catre jandarmi si studenti catre credinciosii veniti la slujba.

Boboteaza

        

          Boboteaza sau epifania este sarbatorita la 6 ianuarie de catre Biserica ortodoxa si catolica. Boboteaza incheie ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor de iarna care incep in Ajunul Craciunului. In greceste, cuvantul Boboteaza este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Aratarea Domnului", adica a Sfintei Treimi.
          Crestinii occidentali comemoreaza in primul rand (dar nu numai) vizita magilor la nasterea Pruncului Iisus si astfel manifestarea fizica a lui Iisus catre Neamuri. Ortodocsii comemoreaza botezul lui Iisus in raul Iordan, vazuta ca o manifestare catre lume a Fiului lui Dumnezeu (Aratarea Domnului).
          Traditia
          Biblia il mentioneaza pe Ioan Botezatorul, considerat de crestini ca inaintemergatorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovaduit venirea acestuia, indemnand pe iudei la pocainta. Imbracamintea pustnicului Ioan era foarte simpla, facuta din blana de camila; el purta o cingatoare de piele imprejurul mijlocului si se hranea cu lacuste si miere salbatica. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului aceasta imagine, infatisandu-ni-l pe Botezator cu parul si barba lungi. Considerandu-l proroc, locuitorii din Ierusalim si din intreaga Iudee se strangeau in jurul lui pentru a-i asculta cuvintele si mai ales pentru a fi botezati de el in raul Iordan.
          Ioan le cerea, inainte de a-i boteza, sa-si spovedeasca pacatele si sa se pocaiasca, spunandu-le ca el ii boteaza doar cu apa, dar „cel ce va veni dupa el” (in traditia crestina: Iisus) ii va boteza cu Duh Sfant si cu foc. Despre „cel ce va veni dupa el”, Ioan spunea ca acela este mult mai mare si mai puternic decat el.
          Evanghelia relateaza ca si Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, vazandu-l, a spus: „Iata mielul lui Dumnezeu, cel ce spala pacatul lumii”. Conform acestei relatari, iesind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis si duhul lui Dumnezeu s-a varsat, coborandu-se ca un porumbel si venind peste el. Si glas din ceruri zicand : acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit”.
          Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sarbatori ale anului pentru crestini. De obicei, in aceasta perioada este foarte frig in Romania, de aceea este des folosita expresia „gerul Bobotezei”.
          In traditia romaneasca
          In localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile ortodoxe, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care "boteaza" apele, oamenii, animalele si casele. Inainte de regimul comunist, aceasta datina exista si la Bucuresti, Patriarhul coborand Calea Victoriei de la Palatul regal pana la Dambovita, unde pocaitii, imbracati in halaturi albe, se aruncau in apa inghetata pentru a o ridica.
          Aceasta traditie face parte din multe altele in legatura cu Boboteaza, incarcate de practici magice si obiceiuri agrare preluate in crestinism din traditiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei si a focului. Boboteaza este astfel si o sarbatoare dedicata purificarii naturii, si mai ales a apelor, de fortele raului. Acum se colinda, se prevesteste cum va fi vremea in noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca in aceste zile animalele vorbesc, capatand puteri neobisnuite. Peste obiceiurile crestine ortodoxe de sfintire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus si multe practici pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi si zgomote. Toate acestea au in general un rol de curatire si de indepartare a raului. Traditia ortodoxa cere ca acum sa se manance piftie si grau fiert si sa se bea vin rosu.

De la Wikipedia, enciclopedia libera.

Sa traiti cat numele Mihaili si Gavrili!

               Sfântul Arhanghel Mihail este unul din cei mai cinstiți dintre Îngeri și din ceata netrupeștilor puteri; el este numit Arhistrateg sau Mare Voievod, conducător al Puterilor cerești. Conform Sfintei Scripturi și Tradiției, el a mijlocit de multe ori pentru oameni și rămâne pe mai departe Apărătorul Credinței. Sfântul Arhanghel Mihail este cel mai adesea invocat pentru a păzi țara de invazii inamice și de războiul civil, precum și pentru obținerea biruinței asupra dușmanilor pe câmpul de luptă. Ziua lui de cinstire principală este 8 noiembrie, Soborul sau Sinaxa Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor netrupeștilor puteri cerești; în ziua de 6 septembrie se face pomenirea unei minuni înfăptuite de Sfântul Arhanghel în Colose.
               Sfântul Arhanghel Gavriil (sau Gabriel) a fost numit voievod (conducător) al oștirilor cerești; numele lui este asociat cu multe întâmplări din Sfânta Scriptură, și mai ales cu vestirea către Maica Domnului a zămislirii Domnului Iisus Hristos. Astfel, rolul său cel mai important a fost considerat cel de vestitor al mântuirii oamenilor. Biserica ține Soborul Sf. Arhanghel Gavriil pe 26 martie, în ziua următoare Bunei Vestiri, și iarăși pe 13 iulie; de asemeni, este sărbătorit împreună cu ceilalți Arhangheli pe 8 noiembrie.

Traditie:
              In zonele muntoase, in care Arhanghelii erau celebrati si ca patroni ai oilor, stapanii acestor animale faceau o turta mare din faina de porumb, numita "turta arietilor" (arietii fiind berbecii despartiti de oi), ce era considerata a fi purtatoare de fecunditate. Aceasta turta se arunca in dimineata zilei de 8 noiembrie in tarla oilor, odata cu slobozirea intre oi a berbecilor. Daca turta cadea cu fata in sus era semn incurajator, de bucurie in randul ciobanilor, considerandu-se ca in primavara toate oile vor avea miei, iar daca turta cadea cu fata in jos era mare suparare in satele si targurile bucovinene se faceau si se fac si astazi, de 8 noiembrie, pomeniri si praznice pentru cei morti iar, in biserici, fiecare crestin aprinde cate o lumanare ca sa aiba asigurata lumina de veci, calauzitoare pe lumea cealalta.
               In sambata dinaintea sarbatoririi se fac praznice pentru sufletul mortilor. Ofrandele date la    pomana pentru morti, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc "Mosii de Arhangheli".      Fiecare om trebuie sa aprinda o lumanare, care ii va fi "lumina de veci" in lumea de dincolo. Se aprind lumanari atat pentru oamenii in viata, cat si pentru cei disparuti fara lumanare.

Inaltarea Sfintei Cruci

            Inaltarea Sfintei Cruci este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
            - Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
            - Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
            Obiceiurile populare spun ca in aceasta zi pamantul se inchide, ganganiile si taratoarele raman in pamant, nu se taie lemnele ca sa nu vina serpii in casa, nu se mananca alimente precum usturoiul, nuca, pestele, prunele sau varza, fiind considerate alimente cu „cruse” sau „cap”. Se mai numeste si „Ziua crucii”. Florile incep sa vorbeasca exprimandu-si parerea de rau ca incep sa se usuce. Fragii de acum incolo nu se mai mananca fiind considerati fructe pentru morti. Dupa aceasta zi incepe culesul viilor, dar se lasa o singura boaba pe butuc, fiind o ofranda pentru Dumnezeu sau pentru pasari. In aceasta zi se culeg si ultimele plante pentru leacurile babesti: menta creata, cimbrul, calaparul, busuiocul, lemnul Domnului, botangii, sascutele, care se usuca pe icoane, ele se pun apoi in apa de scalda pentru cei suferinzi. Deasemenea, se fac pomeni doar catre casele cu copii saraci sau suferinzi.

Superstitii si obiceiuri populare de Rapciune

         Septembrie este a noua luna a anului în calendar. Din punct de vedere astrologic, incepe cu soarele in semnul Fecioarei si sfarseste in semnul Balantei. In fiecare an, pe 23 septembrie este echinoctiul de toamna, cand ziua este egala cu noaptea.
         In Romania, luna septembrie, se numeste popular Rapciune, este luna cea mai importanta pentru cei care au rudit pamantul, acum fiind culese roadele muncii de peste an. Incepe culesul viilor, se ara si se fac semanaturile de toamna, se recolteaza fructele si legumele, iar la sfarsitul lunii, mierea.
Septembrie incepe un Nou An Bisericesc cu Sf Simion Stalpnicul. Cei de la sate o considera zi de hram, nu se taie nimic, nu se culege nimic ca nu cumva daunatorii sa strice livezile, cutremurele sau focul sa nu strice casele si sa apere oamenii de boli si primejdii. Tot in aceasta zi se stabileste cum va fi restul anului, daca este insorit asa va fi pana la finele lui.
Pe 4 septembrie se tine Vavula (Sf. Sfintit Mc. Vavila, episcopul Antiohiei) pentru protejarea animalelor.

Pe 5 septembrie la fel, nu se lucreaza, altfel casa si recolta nu vor fi aparate de soareci (este Sf. Prooroc Zaharia).
6 septembrie este Ciuda lui Arhanghel (Minunea Sf. Arh. Mihail in Colose). In aceasta zi nu se coase ca sa nu se intample rele, satenii se feresc de certuri ca sa nu fie maniosi tot anul, pentru protectia animalelor si recoltei.
In perioada 7-9 septembrie se sarbatoresc Cercurile Sfintei Marii celei Mici. Acest obicei de mai multe zile se ţine la sate ca protecţie a copiilor de arsuri, a oamenilor de lovituri, dureri, pagube. Acum este sfarsitul oficial al verii si inceputul toamnei, vremea se raceste , incepe migratia randunelelor, se schimba palaria cu caciula. In ultima zi a acestor Cercuri nu se lucreaza ca exista pericol de lovituri si accidente.
13 septembrie este o sarbatoare foarte veche si foarte frumoasa, se numeste „Ziua Ursului” si este legata de perioada de imperechere a ursilor care incepe de pe 1 august si se termina cand acestia nu mai intra in apa, cam aceasta perioada, marcand totodata inceperea pregatirilor pentru anotimpul rece. In aceasta zi nu se prea lucreaza si nici nu se mulg vacile.
Se spune ca in data de 14 septembrie pamantul se inchide, ganganiile si taratoarele raman in pamant, nu se taie lemnele ca sa nu vina serpii in casa, nu se mananca alimente precum usturoiul, nuca, pestele, prunele sau varza, fiind considerate alimente cu „cruse” sau „cap”. Se mai numeste si „Ziua crucii”. Florile incep sa vorbeasca exprimandu-si parerea de rau ca incep sa se usuce. Fragii de acum incolo nu se mai mananca fiind considerati fructe pentru morti. Dupa aceasta zi incepe culesul viilor, dar se lasa o singura boaba pe butuc, fiind o ofranda pentru Dumnezeu sau pentru pasari. In aceasta zi se culeg si ultimele plante pentru leacurile babesti: menta creata, cimbrul, calaparul, busuiocul, lemnul Domnului, botangii, sascutele, care se usuca pe icoane, ele se pun apoi in apa de scalda pentru cei suferinzi. Deasemenea, se fac pomeni doar catre casele cu copii saraci sau suferinzi.

In ziua de 15 septembrie se sarbatoreste Sfantul Macovei, Nechita cel Nebun. Aceasta sarbatoare se tine ca aparare de boli, nebuneli si ca pasarile sa fie aparate de ulii.
Data de 22 septembrie sarbatoreste Sf. Macinica Foca, aparatorul de rele si durere cauzate de foc.  In aceasta zi nu se lucreaza, satenii temandu-se de foc.
Zamislirea Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul se tine pe 23 septembrie. Este echinoctiul de toamna, numit popular tar înainte, tar inapoi pentru ca reprezinta echilibrul intre Lumina si intuneric.
In 24 septembrie sunt Teclele Berbecilor, sarbatoare de toamna consacrate lupilor, care se pazesc cu strasnicie, caci sunt „rele” de foc si de lupi, care pot da iama la berbeci si la oi. Nu se lucreaza in aceasta zi; la casa celui ce munceste acum, lupii vor veni si-i vor prapadi berbecii si oile. Pana la sfarsitul lunii nu se coase, nu se impunge, nu se da nimic cu imprumut, nu se merge la moara, nu se matura si, mai ales, nu se imprumuta foc vecinilor.

Perioada 26 – 28 septembrie sarbatoreste Adormirea Sf. Ioan Evanghelistul, se mai numeste Berbecarii sau Filipii. Acesta sarbatoare se tine pentru apararea de primejdii si moarte. In aceasta perioada nu se coase, nu se ompunge in piele, nu se macina, nu se matura, nu se da cu imprumut din casa lucruri sau foc ca sa nu faca lupii pagube.
Sarbatoarea Haritonul, de pe 28 septembrie o tin doar femeile ca sa fie aparate de boli sau nebuneli. Religios vorbind este ziua Sf. Hariton Marturisitorul.
La 29 septembrie se sarbatoreste „Nunta Oilor”, zi numita „Vara lui Mioi (San-Mihai)”, cand se slobozesc berbecii in turma de oi pentru a se reproduce. Se spune ca, de cade ghinda inainte de aceasta zi, iarna va veni curand. Dupa aceasta zi urmeaza o perioadă de 15 zile calde, “pentru cei lenesi, care n-au strâns încă recolta”.
        In data de 30 a lunii se sarbatoresc berbecii, se considera zi de primejdie de lupi.

Nasterea Maicii Domnului ( Sfanta Maria Mica)

        Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam împărătesc. Acesta cu toate că-si ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu şi bogat ce era; dar pentru nerodire era defăimat căci erau sterpi şi nu aveau copii. De aceea mâhnindu-se la inima, el în munte, iar femeia lui Ana în grădină, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născatoare de Dumnezeu.

          Iar Sfânta Ana se trăgea din Matan al douăzeci şi treilea din neamul lui David şi al lui Solomon; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, şi a născut pe Iacov tatăl lui Iosif teslarul, şi trei fete: pe Maria, Sovi şi pe Ana. Maria a născut pe Salomi moaşa; Sovi a născut pe Elisabeta, iar Ana a născut pe Născătoarea de Dumnezeu.
           Deci Preasfânta este nepoată lui Matan şi a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta şi Salomi erau nepoate ale Anei de surori, şi verişoare cu Născătoarea de Dumnezeu.

Taierea capului sfantului prooroc Ioan Botezatorul

         Ioan Botezatorul este una din figurile centrale ale crestinismului si islamului, predicator si botezator pe malurile raului Iordan, inainte-mergatorul, vestitorul si botezatorul lui Iisus, este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei nascuți dintre femei”, iar Biserica Crestina îl cinsteste ca pe cel mai mare dintre sfinti (avand pe an 3 sarbatori dedicate lui).
        Legenda: Cand Irod isi praznuia ziua dand un ospat boierilor sai, mai-marilor oastei si fruntasilor Galileii, fata Irodiadei a intrat la ospat, a jucat, si a placut lui Irod si oaspetilor lui. Impăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, si-ti voi da.” Apoi a adaugat cu juramant: „Ori ce-mi vei cere, iti voi da, fie si jumatate din imparatia mea.” Fata a iesit afara si a întrebat-o pe maica-sa ce să ceara iar Irodiada i-a spus sa ceara capul lui Ioan Botezatorul. Imparatul s-a intristat; dar din pricina juramintelor sale, si de ochii celor ce sedeau la masa impreuna cu el, a poruncit sa i-l dea. Ucenicii au ridicat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant.
          Scena decapitarii lui Ioan Botezatorul este descrisa în "Noul Testament" (Marcu, cap.6, 17-29), constituind tema a numeroase tablouri.

          Faima lui Ioan Botezatorul era asa de mare, relateaza evanghelistii Matei si Marcu, incat Irod ajunge sa creada ca Iisus este, de fapt, Ioan Botezatorul inviat din morti care face minuni. Credinta era raspandita si printre evrei, dupa cum se vede atunci cand Iisus ii intreaba pe ucenici cine zic multimile ca este el.
          Trupul lui Ioan Botezatorul ar fi fost dus de sustinatorii sai in localitatea Sebastia (azi in Cisiordnia), unde ar fi fost ingropat. Imparatul roman anticrestin Iulian Apostatul (360-363) ar fi ars ramasitele lui Ioan Botezatorul, imprastiindu-i cenusa. Capul ar fi fost salvat si dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franta) de către regele francon Pippin al III-lea (715-768). Din trup ar mai fi ramas nearse numai un brat si un deget.
         Biserica crestina il cinsteste pe Ioan Botezatorul ca pe cel mai mare dintre sfinti, dupa fecioara Maria, iar iconografia ortodoxa il reprezinta in icoana numita Deisis, rugandu-se impreuna cu ea, ca mijlocitori pentru pacatele oamenilor. In calendarul ortodox are mai multe zile de pomenire: 24 iunie: nasterea sa, (sarbatoarea numita Dragaica sau Sanzienele), 7 ianuarie, ziua Sfantului Ioan ca botezator al Domnului și 29 august- taierea capului Sf. Ioan- zi de post si rugăciune.

La Multi Ani Marii, Mariani si Marineri!

       15 August este, de-a lungul istoriei, o zi foarte ocupata pentru mai toate tarile, de exemplu: in 1530 este terminata constructia Manastirii Humor, in 1714 moare Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (n. 1654), in 1769 se naste Napoleon Bonaparte, împărat al Franței (d. 1821),iar in 1969 se deschide festivalul Woodstock. Dar cele mai importante evenimente pentru poporul roman sunt sarbatorile religioase din aceasta zi: Adormirea Maicii Domnului (Sf. Maria) si Ziua Marinei Române (legal zi libera).
      Adormirea Maicii Domnului este unul din Praznicele Imparatesti ale Bisericii Ortodoxe, sarbatorita pe 15 august. Aceasta sarbatoare comemoreaza moartea, invierea si slavirea Maicii Mantuitorului. Sarbatoarea marturiseste ca Maica Domnului "a fost luata" de Dumnezeu in imparatia cereasca a lui Hristos, in deplinatatea vietii ei sufletesti si trupesti.
      Ziua Marinei Romane, este o sarbatoare civila și militara, marcata de autoritatile publice si celelalte institutii ale statului prin organizarea unor programe și manifestari cu caracter evocator, in spiritul traditiilor poporului roman, precum si prin ceremonii militare si religioase organizate de Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor. A fost instituita prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial partea I, nr. 896 din 1 octombrie 2004. Incepand din anul 2009, ziua de 15 august a fost declarata sarbatoare nationala.