Puterile cimbrişorului

 

     Numele grecesc al cimbrişorului ne arată ce influenţe subtile are această iarbă a duhului asupra sufletului, asupra trupului şi asupra minţii.

       Trupul îl umple de viaţă, de vigoare şi de forţă.

       Inimii îi dăruieşte curaj, bărbăţie, însufleţire, înflăcărare, pathos şi elan.

       Sufletului îi dăruieşte măreţie, nobleţe şi îl ajută să-şi domine şi să-şi înfrâneze dorinţele prea pătimaşe, mânia aprinsă, instinctele şi pornirile oarbe, războinicia/agresivitatea, excesivitatea şi, pe de altă parte, să-şi descătuşeze izvoarele iubirii şi ale bucuriei.

       Cât priveşte mintea, o face vigilentă, adică veghetoare şi trează, şi o întăreşte în lupta cu încordarea şi cu presiunea psihică.

       În Evul Mediu cimbrişorul trecea drept o iarbă a războinicului, dătătoare de curaj şi de vitejie în luptă.

       O arată obiceiul cavalerilor şi al cruciaţilor de a-şi împodobi scuturile cu cimbrişor.

       Sau obiceiul domniţelor de a broda crenguţe de cimbrişor, înconjurate de albine, pe eşarfa dăruită cavalerului lor care pleca în cruciade, eşarfă care avea menirea de a-i da tărie şi curaj.

       Tot în Evul Mediu cimbrişorul era unul din ingredientele celebrului magiun al sultanilor: padişah kuvvet macunu (se citeşte: padişah kuvét magiunú), un filtru de dragoste, dătător de putere, pe care turiştii veniţi la Istanbul/Constantinopol îl cumpără azi plini de speranţă din prăvăliile de mirodenii.

       Una din puterile cele mai căutate ale cimbrişorului era aceea care stârnea beatitudinea iubirii. Firesc, cimbrişorul face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: salvie, cimbru, rosmarin, oregano (maghiran şi sovârf), mentă, busuioc, melisă (roiniţă) sau levănţică.

       În Vechea Romă, era nelipsit, alături de maghiran, verbină şi flori de mirt, din renumitul poculum amatorium sau Potirul Iubirii, un reputat filtru de dragoste ce ieşea, în mare taină, din mojarul descântătoarelor.

       Moştenitoarele lor, Stăpânele ierburilor, recomandă azi un leac pentru regăsirea focului interior: un amestec din cimbrişor, salvie, rosmarin şi mentă pe care îl puteţi folosi fie ca fiertură/poţiune, fie în vinul de la cină, fie în mâncare (orice fel), foarte puţin, însă, din fiecare, pentru că toate sunt puternice şi trebuie luate cu cumpătare.

Cimbrisorul în Retetarul bucatarilor

       Natural, cimbrisorul este una dintre cele mai energizante ierburi din ţinuturile Mediteranei. Locuitorii lor, mediteraneenii, obişnuiau să bea vin fiert cu cimbrişor şi să mănânce un sos de ulei de măsline cu cimbrişor, împreună cu câteva măsline, usturoi şi puţină brânză de capră, atunci când o aveau. Îl puneau în oţetul pentru salate şi în uleiul sau saramura în care marinau măslinele (de vreme ce este un conservant natural).


       O masă obişnuită a ciobanilor şi a pustnicilor, vieţuitori în munţi, dar şi a călugărilor mult-postitori, este supa de cimbrişor: două crenguţe, proaspete sau uscate, se lasă câteva minute într-o cană cu apă fierbinte bine acoperită. Se „îndulceşte” cu puţin ulei de măsline şi se mănâncă cu pâine uscată. Este o supă cu putere care vindecă bolile iernii şi ale frigului.

       În bucătăria mediteraneană cu cimbrişor se prepară:

- cremele şi sosurile de brânză, dulce sau sărată, tare sau cremoasă, untul pentru tartine

- sosurile de vin roşu cu ceapă crudă sau cu usturoi

-uleiul şi oţetul aromat, precum şi saramura pentru murături

- pâinea, supele, mâncarea ţărănească de legume,  pe care o parfumează aşa cum tămâia înmiresmează un iatac

- salatele, piureurile, sucurile şi băuturile din fructe

- mierea şi vinul aromate

       Locuitorii Provenţei, continuatorii Bucătăriei Înmiresmate a vechilor romani, folosesc cimbrişorul în celebrele lor amestecuri de ierburi: Herbes de Provence (alături de cimbru, rosmarin, maghiran şi lavandă) şi Bouquet garni (alături de pătrunjel, dafin, eventual praz, frunze de ţelină, rosmarin şi salvie).

       Iar bucătăria orientală foloseşte cimbrişorul în amestecul za'atar. În Liban, de pildă, mamele le dau copiilor, când învaţă pentru examene, pâine cu ulei şi za'atar (maghiran, cimbrişor, seminţe de susan prăjite, sare şi sumac).

       Există şi câteva varietăţi fructate ale cimbrişorului: cu aromă de lămâie (Thymus citriodorus), de chimion (Thymus herba–barona) sau de portocale (Thymus vulgaris fragrantissimus) cu care vă puteţi îmbogăţi deserturile.

Ce nu stiai despre Bors

     

        Ciorba traditionala romaneasca dreasa cu bors este un deliciu. Dar ingredientul magic pentru acrit are si o multime de beneficii pentru sanatate.
        Borsul este recunoscut pentru marea lui calitate de a inlatura simptomele mahmurelii. Te scapa de ameteala, dureri de cap, senzatia de voma, tremuratul mainilor, starile de slabiciune si reda acuitatea simturilor. Dar, putini stiu ca borsul este un remediu pentru astm, bronsita, oboseala cronica, diabet, boli cardiace, insomnii, artrita, boli ale sistemului nervos, probleme hepatice sau renale si chiar alcoolism.

MINERALE SI VITAMINE
       Borsul este un tonic natural ce are la baza procesul de fermentatie a taratelor de grau, secara sau sfecla de zahar. Cel mai cunoscut este borsul din tarate de grau, bogat in vitamine din complexul B (B1, B2, B6, B12), vitamina PP, C, calciu, magneziu, sodiu, iod, fosfor, crom, zinc si seleniu. Specialistii in nutritie recomanda cura cu bors pentru revigorarea intregului organism.
       Daca vrei sa capeti mai multa energie, bea cate o cana cu bors de trei ori pe zi, cu un sfert de ora inaintea fiecarei mese principale, timp de 20 de zile. Dupa o pauza de o saptamana, poti repeta tratamentul. Pe de alta parte, borsul este excelent pentru detoxifiere. In urma procesului de fermentatie, borsul dobandeste si o serie de enzime. Pentru o cura de detoxifiere, se bea cate o cana de bors (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Tratamentul se poate urma de doua ori pe an, toamna si primavara. Daca ai nevoie sa-ti reglezi nivelul glicemiei, consuma o cana cu bors la fiecare masa, timp de cel putin o luna de zile. Problemele cu ficatul sau bila se trateaza cu o cana de bors pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa. Pentru a fi mai eficient, adauga si o jumatatate de lingurita de pelin. Cei care sufera de afectiuni pulmonare se refac mai usor daca, in loc de apa, consuma in fiecare zi un litru de bors amestecat cu 250 ml de infuzie de soc. Infuzia se prepara din doua lingurite de flori uscate si o cana de apa clocotita. Poti sa indulcesti solutia cu putina miere. Urmeaza tratamentul timp de cel putin doua luni. In cazuri mai grave, terapia se poate prelungi alte doua saptamani.

O LICOARE AUTOHTONA
       Borsul este binecunoscut in Rusia si Romania, mai putin in Occident. A aparut ca o varianta a unei vechi bauturi rusesti, cvasul. Borsul nu are alcool si nici dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, contine 7,7 kilocalorii la 100 ml si foarte putine grasimi. In Bucovina, inainte de intrarea in post, toate vasele si tacamurile sunt clatite cu bors si apoi binecuvantate, pentru ca borsul este considerat si un bun dezinfectant.
BORSUL, BUN LA SLABIT!
       Daca vrei sa slabesti, consuma timp de o saptamana un amestec din 500 ml de bors, doi litri de apa, zeama de la o lamaie si trei linguri de mierE. Consuma cei aproape trei litri de solutie pe parcursul unei zile. Efectele asupra siluetei sunt rapide! Borsul are efecte pozitive si asupra migrenelor de tot felul, nu doar asupra celor provocate de alcool.
       Pentru a scapa de durerile de cap, consuma zilnic un litru de bors. Asociaza cu iesiri mai dese in aer liber si efectul este garantat. Extern, se foloseste in cosmetica, pentru catifelarea si hidratarea tenului. Se aplica sub forma de comprese, dupa care se clateste cu apa calduta.

*Revista Plafar

Borsul, un leac romanesc !

         Borsul sau zeama rezultata din macerarea taratelor de grau contine si un complex de vitamine B si C, minerale, aminoacizi esentiali si carbohidrati. Acest aliment, folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sanatate. Puterea terapeutica a borsului vine si de la drojdia de bere care ajuta fermentatia, ingredient care contine vitaminele din complexul B, vitaminele D si H (biotina), enzime, minerale in forme usor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sanatate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borsul este foarte bogat in enzime.
         In Bucovina, inainte de intrarea in post, toate vasele si tacamurile sunt clatite cu bors si apoi binecuvantate, semn ca borsul este si un dezinfectant. In credinta populara, ii scapa pe copii de deochi si le reda pofta de mancare.

Nu uita ca Borsul este bun in cure de slabire si pentru frumusete !

         

           Curele cu bors sunt eficiente daca dureaza trei saptamai. Este indicat ca borsul sa se bea cu un sfert de ora inainte de masa. Daca vrem sa slabim, se creste progresiv numarul canilor, pana la 7. Borsul poate fi baut si nediluat, insa are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suporta mirosul. Pentru a-i rafina si imbunatati gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfecla de zahar sau zer. 

           Cura interna este recomandata in: boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, tromboza, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice si fosfatice), tuberculoza, intoxicatii cu alcool sau cu tutun. Este un stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spalaturi cu bors in ulcere cutanate, degeraturi sau uscaciuni ale pielii.

           In cosmetica, borsul face tenul catifelat. Se tamponeaza pielea cu vata inmuiata in bors sau se foloseste in prepararea mastilor cosmetice. inmoaie mai ales pielea uscata. Efectul borsului este salutar pentru ten in perioadele reci sau cu vint puternic. 

           Specialistii in geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat ca borsul favorizeaza absorbtia in intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul si aurul, dar si a vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.